Ecoul făcut de cele şapte zâne acum o lună de zile a ajuns până în Timişoara. Cealaltă parte de ţară se pregăteşte să trimită sâmbătă ropotele de aplauze spre Daniel. Va fi un eveniment mare, cu multă lume bună, cu zâne şi zâni, cu oameni care-şi vor dărui talentele pentru a salva o viaţă.

Aşa cum v-au spus şi zânele şi Raluca, Daniel este deja la Milano, unde face teste în vederea transplantului. Pe blogul lui ne va ţine la curent cu tot ce va urma din această poveste. Din clipă-n clipă, îl aşteptăm pe cel mic şi voinic să facă gălăgie alături de noi pentru tătucul lui.

Pe mine mă aşteaptă deja emoţia primului zbor intern (spre Arad), apoi primul contact cu Vestul ţării şi cu marea gaşcă de oameni buni de acolo. Îmi întăresc emoţiile, mă scurg de lacrimi şi mă încarc pozitiv pentru a funcţiona la capacitate maximă în weekendul destinat Timişoarei. Până să ajungem acolo, deja Marieta, o femeie cu un suflet preţios, ne tentează maxim cu bunătate şi bunătăţi.

Trebuie să vă mărturisesc că zânele nu sunt doar cele 7. Cum spuneam în mai multe rânduri încă de la începutul acestei campanii, zânele sunt doar dovada că mai putem fi oameni. Iar toţi cei care ni s-au alăturat sunt dovezi vii şi mult prea grăitoare ale acestui lucru.

Vă mulţumesc, oameni buni.

TREBUIE să citiţi şi articolul următor al Oanei Portase.