Trec prin momente extrem de încărcate emoţional. Aseară mă zbăteam între pasiune şi raţiune, sub presiunea experienţelor din trecut.

După 7 ani de zile, trec printr-o stare similară, fix în ziua de naştere a celui alături de care am petrecut acea experienţă. Blestem sau a doua şansă de a fi fericită? Din motive obiective, n-am să intru în detalii cu povestea, dar am să vă cer o părere.

Prietenii apropiaţi vor deduce cu uşurinţă despre ce este vorba. Ceilalţi sper să-şi dea cu părerea asupra unei variante de mai jos. Iar restul, adică cei care nu vor înţelege nimic din acest post, chiar nu contează.

Ca o balanţă veritabilă ce sunt, eu văd lumea în două unităţi de măsură: prost şi bun, scump şi ieftin, bine şi rău, Iad şi Rai, alb şi negru, inferior şi superior.

Ca atare, ce este mai bine:

1. să fii o femeie superioară ţinută pe piedestal de un bărbat inferior
2. să fii o femeie superioară care se târâşte pe coate după un bărbat superior
3. să fii o femeie inferioară care luptă să câştige un bărbat superior
4. să fii o femeie inferioară care se mulţumeşte cu bărbat inferior.

Din păcate, pot vedea doar aceste patru variante pentru că mă aflu în situaţia de a decide pe care dintre ele mi-o asum.