Vă povesteam AICI cum am cunoscut un erou. Este un domn în devenire pe care-l admir foarte mult. A scris, a cântat, s-a implicat activ în viaţa tinerilor şi se pregăteşte să devină avocat. Reţineţi numele de Alexandru Ciureanu. Veţi mai auzi de el cu siguranţă.

Deşi a călătorit în aproape toate colţurile lumii şi are o grămadă de poveşti, crede că este mult prea introvertit pentru a-şi face un blog. Dar a acceptat invitaţia de a se lăsa tras de limbă de o femeie liberă ce sunt.

Pentru început am scos de la el câteva poezii pe care le scria la 15 ani.
Vezi profilul lui Alex pe poezie.ro.

Noiembrie

În liniştea serii de toamnă,
S-aude o frunză căzând,
Atât de simplă şi calmă
S-apropie încet de pământ.

O lacrimă răcită, tăcută,
Pe obrazul de vreme brăzdat,
Se-ndreaptă nesigur, s-usucă
Spre suspinul prea apropiat.

O pală de vânt străin, rătăcit
Pe frunză o poartă spre iarnă.
De pe obrazul acum gălbenit
Culege grăbit înc-o taină.

———————————

ce-am făcut…?

Ieri am fost adus,
Aici sus.
Fusesem ucis,
Din întâmplare.
Cel puţin aşa mi-au zis…
Acum sunt judecat.
Procuror bătrân şi aplecat,
Timpul îşi expune probele,
Examinându-mi cu severitate…amintirile.
Un domn mic, rotund, greoi,
Îmi răsfoieşte sufletul.
…magistrat la Curtea Judecăţii de Apoi.
În cele din urmă,
Îmi este dată sentinţa:
“Vinovat pentru ca ţi-ai neglijat
CONŞTIINŢA.”

———————————

PRIMĂVARĂ

Cupola de-azur pluteşte înalt,
Prin verde mici fluturi se-aleargă şi salt,
Mireasma jilavă te mângâie pe-obraz,
Şi vesel se joacă prin părul de gălben topaz.

Uşor clătinată crenguţa de vânt
S-aude o albă rouă căzând;
Un suflet de fag nesigur o vede,
E primavară şi nu-i vine a crede.

E verde, e soare, e viaţă, e plin!
Arome călduţe te-mbie şi vin
Un zâmbet să-ţi ceară cadou,
Pentru viaţă şi pentru tot ce e nou.