În război cu artistu’ de garsonieră

Of, dacă nu m-am văitat până acum de vecinul de deasupra care-şi exersează talentele de muzicant de coarde, o fac acum! NU MAI REZIST! În fiecare seară, în weekend, dimineaţa, la prânz şi seara, îmi fute creierii necondiţionat!

Am fost la el într-o duminică dimineaţă şi l-am rugat frumos să înceteze pentru că sunt oameni prin bloc care vor să se odihnească, să citească, să urmărească un film sau să stea cu cracii-n sus pur şi simplu, în linişte. I-am sugerat să se antreneze atunci când  intuieşte că nu aş fi acasă sau să se ducă în locuri special amenajate în acest sens. Cică m-a înţeles, şi-a cerut scuze şi am plecat de la uşa lui cu speranţa că viaţa mea va fi mai frumoasă!

La dracu! De atunci au mai fost seri în care m-a futut la creier intensiv cu scârţâitul corzilor lui. În weekend au avut chef, dar nu m-a deranjat pentru că nu am stat toată noaptea acasă sau poate am fost în pase mai bune decât în cea din seara asta. După multe insistenţe cu lingura în calorifer, am scos iar talentu’n carne şi mai multe oase în faţa uşii.

I-am propus, dacă are bunăvoinţă, să mă lase să dorm pentru că-s bolnavă şi obosită. Mi-a replicat agresiv că programul de linişte începe la ora 22. Precizez că era 21 juma. Păi, futu’ţi! Te crezi în comunism, fraiere? Mai aveam o secundă până să-i bag în direct carne în frigider. Şi după ce i-am mai vărsat ceva, am coborât, lăsându-i scuzele îngheţate pe buze. Eu am venit acasă, el a continuat să cânte. Mi-e îmi venea să escaladez pereţii din cauza aceloraşi sunete care-mi fut creierii, iar el băga do-uri alerte la corzi. Şi mi-a venit o idee absolut genială! Am dat volumul televizorului la maximum. Şi numai bine că era CTP-ul pe Realitatea. Nu ştiu dacă teroristul cordist a fost deranjat, dar ideea de bază e că a încetat. De-acum aşa fac. Îl bruiez. Asta până-l conving pe colegu’ Mantzog să vină să trateze problema ca-ntre bărbaţi!

Daţi-mi idei, ce pot să-i mai fac, cum îl conving să înceteze cu repetiţiile în garsonieră?