M-am pus vineri seara la culcare cu gândul că ziua ce va urma va fi unică în viaţa mea. La 4 si ceva dimineata urma să plec la aeroport. Numai că, problemă! Au apărut şi primele emoţii. De pe la 1 şi ceva nu am mai putut dormi. Ora 1 credeam eu că este pentru că ….. ceasurile mele erau în urmă cu o oră!! Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar era să o fac lată de tot. Noroc cu ceasul de la cuptorul din bucătărie pe care l-am bănuit pentru clipe că a luat-o razna. 
M-am trezit fix la ora când trebuia să ies pe uşa. Eram la bucătărie să fac ceva de mâncare. Dacă nu era el şi colega mea de la site care a reactualizat mainul fix la 4 şi 15 minute, cât să mă conving de ora exactă, nu ajungeam să vă scriu acum din Madrid. DAAAA. Am ajuns!!
Pentru cine nu ştie, mai acum zece ani începeam să scriu în paginile revistei de la Palatul Copiilor din Piteşti despre nori. Norii m-au inspirat. Iar acum, după atât amar de timp, cea care stătea în pădurea din Trivale şi privea cu ochii de copil spre nori şi le regiza pe hârtie jocul lor a ajuns să-i privească de sus. Azi a fost o zi foarte importantă pentru mine. Am cucerit norii, am zburat pentru prima dată. Un pas mic pentru mine, un pas mare pentru omenire, sau cum era? 
Da, era invers… 
Despre cum a fost zborul cu CSA, despre cum s-a rătăcit o gură-cască prin aeroportul din Praga, cu imagini din aeroport … vă scriu mâine dimineaţă, înainte de a pleca la Toledo, nu de alta dar sunt cam frântă. Cum am aterizat în Madrid am fost direct în mall la shopping ))
Răsărit în Paradis
Slalom printre aburi
September 27th, 2008 at 11:24 pm
si ce ti-ai luat de la şoping, draga?
)