Mă simt în centrul unui haos. Nu ştiu care ar fi deciziile cele mai bune, nu ştiu ce să mai simt, ce să mai caut, ce să ocolesc. Simt că am ajuns într-un punct în care pornirile mele nu mai au direcţie. O balanţă în perfect echilibru: dezamăgită de alţii pe un taler şi nemulţumită de mine pe celălalt.

Timpul trece mult prea repede iar eu simt că stau pe loc, blocată într-un sistem care mă înghite. Se spune că speranţa moare ultima, dar eu nici măcar nu mai ştiu la ce să sper. Ştiu ca şi unii dintre voi că am trecut prin momente mai grele, dar parcă acum se resimte mult mai acut.

Acest sentiment este împărtăşit şi de alţii AICI. Un UGC frumos.