Cazul “sursa lui Lovin” mi-a reactivat scenarita. Lovin îmi dă voie să-mi exprim propriul scenariu în cazul său. Deci să purced în conştienţă de efect a intra în gura diicoţilor de dragul lui. Să fiu nepoata lui Diaconescu pentru două minute cât vă ia să citiţi ce urmează şi să vă intoxic opinia! Poate chiar şi pe a lui Lovin!

În primul rând aş vrea să le dau un şut în fund celor care îşi permit să emită comentarii fără să fi citit mesajul a cărui sursă se cere! Este absolut elementar, oameni liberi la opinie ce sunteţi!

ATENŢIE la “jurnalistul ăla virtual o să ne implore să-l iertăm”, VĂ ROG! Nu credeţi că trebuia să ajungă acest mesaj într-un fel sau altul şi la urechile lui Lovin? Este evidentă INTIMIDAREA pe care doamna de Ţoghină încearcă s-o exerseze.

Dacă sursa este chiar doamna care-l acuză? Se gândeşte cineva şi la acest scenariu? Sub forma unui mesager, evident. Violarea corespondenţei ar fi un bun alibi pentru îndesarea pumnului în gură. Pentru că doamna Ţoghină ştie pe propria-i piele că Lovin lucrează profi şi, implicit, că nu şi-ar da sursele în gât oricât de obscure ar fi ele. Poate că doamna Ţoghină mai ştie că Lovin ar fi atât de fraier (a se citi idealist) încât ar lua toată vina asupra lui din respect pentru sursă. Şi poate că nici tu nu ştii de toate astea, măi Lovine, chiar dacă ţi-or fi trecut prin minte!

P.S. Aşa-i că vă amuză scenariul? )))))

Later edit: o mică spovedanie mai permiteţi, să fie explicit! Nu-l cunosc personal pe Lovin, nu am nici o legătură cu el, este fix opinia mea şi nu are nici o legătură cu instituţia la care lucrez. Doar m-am alăturat unui ideal. PUNCT. Fără alte speculaţii!