Miluş, Edi şi Toniţa. Mă bucur nespus pentru zâmbetul lor. Faceţi copiii din jurul vostru fericiţi! Aşa va fi sărbătoare!

Eu sper să vină totuşi… deja mama şi mătuşa mea s-au întâlnit cu el… să vedem cine mai urmează.

Ştefan a răscolit prin arhiva pozelor de la Argeşul şi a găsit pe-acolo nişte poze cadouri pentru mine. Iniţial nu ştiam cine este… dar mi-am amintit uşor. Mulţumesc mult, Ştefan. Foarte emo sentimentul ce mă trece privindu-le! A trecut atâta timp! Pozele sunt făcute de Ionel Iancu. Asta îmi amintesc perfect! Ce mai vremuri! Din ce îmi amintesc este vorba de Mihaela Pană din 2001 sau din 2003.

Azi am primit cel mai sincer inel. Dacă în mod normal acest obiect are conotaţie de obligaţii între cele două persoane pe care le leagă, de data aceasta chiar este un simbol al dragostei. Al dragostei de viaţă pe care o are o bătrână pentru copilul, pentru adolescentul şi pentru tânărul pe care nu l-a avut niciodată. Read the rest of this entry »

Despre Upanishada v-am mai povestit eu, este una dintre femeile a cărei structură o admir. Mai demult, i-am dat temă de pictat să o pun la treabă. Azi, mi s-a oferit cea mai scumpă pictură din toate timpurile. Eu, aşa cum sunt văzută prin pensula ei. Îţi mulţumesc, Mădă! Cred că da! Este cel mai preţios cadou pe care l-am primit vreodată. Va fi un punct spre care voi privi mereu când sunt jos. Read the rest of this entry »

Eh, cred eu aşa că şi monstruleţii au partea lor de sensibilitate. Aseara mi-a fost dăruit unul. “Închide ochii şi dă-mi o mână”, ok am spus… şi am executat. În secunda doi mi s-a pus în palmă un ou cu surpriză de la Kinder. În el am descoperit monstruleţul din imagine! L-am botezat Neo (cunoscătorii ştiu de ce . Eii nu vă gândiţi la prostii… de la Neolitic vine). Read the rest of this entry »