Văd o ştire pe REALITATEA.NET şi nu-mi venea a crede. Mă duc în sursa primară pe nydailynews.com. Nu mă impresionează că în Germania se face reduceri la bordel dacă eşti eco. Serios. Cu mult peste senzaţional mi se pare numărul de 400.000 de prostituate înregistrate legal, cum ar veni cu carte de muncă. E fabulos!
După Biblie, Arca Unirii era din lemn de salcâm aurit; sacru la egipteni şi arabi, salcâmul este simbolul speranţei şi al existenţei sufletului dincolo de moarte.
În literatură, salcâmul reprezintă un element ascensional, de reper, un copac sacru, ce are rol de protector, ca martor al iubirii dintre îndrăgostiţi. (Chevalier, Jean- Dicţionar de simboluri, Editura Artemis, Bucuresti,1994).
După mine, salcâmii pe care i-am plantat azi sunt speciali. A fost o zi minunată: soare, linişte, mişcare cu spor şi voie bună. Alături de alte peste 2000 de persoane 4000 de persoane (2000 am numărat eu cu ochiul) am pus la cale o pădure. Şi nu e un lucru mărut, dar nici unul prea măreţ. E cam cât vezi cu ochii aşa.
22 martie rămâne o zi specială în viaţa mea. Acum 10 ani mă îndrăgosteam pentru prima dată şi am primit primul sărut. La zece ani de atunci, eu plantez salcâmi. Ce coincidenţă! Read the rest of this entry »
Tot sunt eu tare entuziasmată că mă duc să plantez salcâmi în Dăbuleni. De ce nu ar fi şi alţi bloggeri? De ce să nu ne ridicăm din faţa laptopului pentru o zi, să mergem să plantăm colţul nostru de pădure? Pădurea Bloggerilor!
Aşadar, dacă vrei să plantezi copăcelul tău din Pădurea Bloggerilor, lasă aici un mesaj cu intenţia.
Puteţi opta pentru:
• duminică, 22 martie 2009, la Dăbuleni, jud. Dolj
• vineri, 27 martie 2009, la Târgu Frumos, jud. Iași
• vineri, 24 aprilie 2009, la Comănești, jud. Bacău
Tocmai ce am văzut “Evan Almighty”. Un film mediocru ce-i drept, un Noe adaptat noului mileniu. Cum ar fi ca unui “nebun” de parlamentar, să-i spunem la mişto Noe, să i se arate Dumnezeu şi să-l pună să ridice o arcă la Unirii, pentru că din senin, din iarbă verde, Dâmboviţa va acoperi izlazul lui Bucur. Cam aşa ar suna un scenariu dâmboviţean pentru a înţelege ideea acestui film. Dar, stau relaxată, încă nu s-a născut în România nimeni care să devină un parlamentar în faţa căruia să se arate Dumnezeu.
În cele ce urmează voi nuanţa două replici pe care le-am cules din acest film cu experienţa mea jurnalistică.
“Distrugi parcurile noastre naţionale de dragul profitului?”
Citiţi în fotografiile ataşate nişte poveşti care se întâmplau în vara lui 2006, pe când m-am jucat de-a jurnalismul de investigaţie la Caţavencu. Mi-am făcut promisiunea că în vară voi relua subiectul. Doar aşa de amorul artei, să mai fac şi eu fapte bune!
Aşa a început ancheta:
Apoi a continuat:
Şi apoi surpriză! Lui Moş Crăciun îi place iarba… ne-a trimis ceva la pachet…
Şi nu bulumacii….
În concluzie, cum schimbăm lumea?
“Cu câte o faptă bună la vremea ei”…
Mika Pană sunt eu. O femeie tînără care se construieşte descoperind lumea din jurul ei. Paranormal de intuitivă, pacifistă pînă cînd este călcată pe degete, curioasă ca o pisică pe marginea acoperişului. Restul e blogging. Read more