Nu vreau să comentez rahatul de concert care a avut loc aseară. Mi-e jenă. În schimb, că tot este Madonna cuvântul ultimelor zile, mi-am găsit ceva în comun cu ea. Următoarea melodie îmi este pe suflet. Mi-e dor de “Isla Bonita”, de briza insulei şi de “my spanish boy”. 
A fost o nebunie cuminte. Nu m-am destrăbălat în housoteci, nu am servit nici un happydream şi nici un easypass. În schimb m-am plimbat, am stat la soare în liniştea dimineţii, m-am bălăcit în apa cristalină prin care se vedeau peştişorii, am adunat scoici, am mâncat bunuţuri, am cunoscut localnici simpatici, am dansat salsa cu “un băştinaş”, am pierdut timpul cu privirea tâmpă în palmier. Bucurii mărunte într-un loc ale cărui farmece nu se văd doar noaptea.
Pentru mai multe imagini accesaţi ALBUMUL de pe Picasa.
Later update: Trebuie să remarc faptul că în Ibiza am întâlnit destule semne care-mi aminteau de prieteni. Ca atare, le dau mai departe.
Golden Buddha – pentru Buddha
Plastik – pentru Ioan
TONI – pentru Toni, evident.
Mai ţineţi minte vederile acelea ilustrate de prin taberele şcolare, pe care le scriam părinţilor cât de mult îi iubim şi cât de mult ne lipsesc? Şi care, în mod evident, ajungeau la destinaţie după noi? Eh, aşa ceva am găsit şi prin Ibiza. Am scanat vederea şi acum e aici, doar pentru voi!
Deci, să fie pentru voi toţi cei care salivaţi cu gândul la dezmăţul din Ibiza şi care, în fapt, habar nu aveţi care este capitala Ibizei şi care sunt vecinii de la graniţa de Nord. Degeaba veţi căuta acum pe Goagăl, că nu mă veţi convinge! Yuuhuuuu!
Pe scurt! Sunt fericită! Mi-am ales destinaţia de vacanţă pentru august – Madrid – Ibiza – Madrid şi apoi oi vedea încotro. Voi merge cu Ioana, două zuze nebune! De-abia aştept!
Azi am început să mă duc la sală, să modelez urmele de muşchiuleţi. Săptămâna viitoare intru în concediu, să vedem încotro mă duc… În prima fază trebuie să alerg după maşină de spălat şi apoi să vedem pe unde o tai să spăl creierul.
Nu ştiu ce anume mă face să am atâta energie, dar mă simt tare bine, dragii mei!
Ah, da! John Fischer (admiratorul meu din State despre care am să vă povestesc cândva) şi-a amintit de mine şi mi-a urat să fiu fericită… oare are vreo legătură?
Mika Pană sunt eu. O femeie tînără care se construieşte descoperind lumea din jurul ei. Paranormal de intuitivă, pacifistă pînă cînd este călcată pe degete, curioasă ca o pisică pe marginea acoperişului. Restul e blogging. Read more