Ceea ce i se întâmplă în aceste zile lui Tiberiu Lovin reprezintă în mod cert un studiu de caz pentru cei care vor profesa în meseria de jurnalist şi o palmă veritabilă celor care se cred jurnalişti, dar în fond sunt doar agenţi de influenţă pe piaţa media.

Pentru că m-au trecut sentimente similare, pentru că mi-am pus fix aceleaşi întrebări cândva şi pentru că ne învârtim sub aceeaşi aură idealistă a profesiei, vă recomand să luaţi aminte la o lecţie de jurnalism despre dilema libertăţii presei în România 2010.

Cred că ar trebui să facem o campanie – SUSŢIN TIBERIU LOVIN! Hai, acum vă puteţi arăta muşchii! Dacă ei ştiu să intimideze, noi de ce nu ridicăm garda? Aştept reacţii de la bloggerii de succes ai patriei!

Sunt doar un personaj simpatizant al bunului simţ, adeptă autodidactă a curentului democratic underground şi extrem de furioasă după ce am citit principalele headline-uri ale serii. Şi dorinţa mea cea mai mare este ca ceea ce urmează să i se servescă mâine dimineaţă pe pâine prăjită domnului viitor preşedinte Băsescu. O mare hazna golită cu presiune în direcţia lui! Read the rest of this entry »

Traian Băsescu nu mai înseamnă România. De fapt, rămâne consemnat doar de istorie şi în viitoarele manuale de etică şi deontologie în presă.

Jurnalistă: Domnule preşedinte, ar putea să renunţaţi la un comisar european dacă UE continuă în baza tratatului de la Nisa?
Băsescu: Domnişoară, orice răspuns are nevoie de o întrebare care să probeze o minimă inteligenţă. (hăhăhă)

Câtă decenţă trebuie să ai ca preşedinte pentru a da o asemenea replică? Nu se gândeşte că poate, printre alegători, sunt şi oamenii care şi-au pus aceeaşi întrebare ca şi jurnalista “fără minima inteligenţă”?

A, dacă s-a referit că decizia ca România să renunţe la comisar european nu-i stă în puterile-i prezidenţiabile, iar jurnalista chiar nu a gândit întrebarea încât să fie pe înţelesul preşedintelui, este o cu totul poveste. Cu toate acestea, întrebarea stă în picioare atâta timp cât Traian Băsescu încă vrea să însemne România, preşedintele acestei ţări. Cu o “minimă inteligenţă” şi poate cu un dram de noroc c-om avea de unde alege, poate îl scăpăm de povară.

Replica de astăzi a preşedintelui Traian Băsescu nu face decât să întregească un lung şir de remarci tăioase la adresa jurnaliştilor.

Încă preşedintele Traian Băsescu a mai refuzat o jurnalistă, nedorind să comenteze votul asupra moţiunii de cenzură, din Parlament. În schimb, i-a răspuns într-un limbaj cu subînţeles.

Jurnalistă: Spuneţi-ne un comentariu despre votul de ieri din Parlament.
Traian Băsescu: Nu aici, mergem la Bucureşti. Trebuie să luaţi comentariile partidelor politice nu ale mele. Nu preşedintele a votat. (…)
Jurnalistă: Domnule Băsescu aţi mai vorbit cu Geoană? Ne faceţi o declaraţie, ne faceţi?
Traian Băsescu: Vin direct la tine la birou să o facem.

Ne amintim cu toţii de expresia “găozar”. Potrivit jurnaliştilor, cu acest cuvânt ar fi caracterizat Traian Băsescu unul din ziariştii care au participat la un eveniment al SRI. Acesta i-a adresat o întrebare care l-a deranjat pe preşedinte.

Un alt episod este acela în care, în timpul unei vizite la un spital din Timişoara, şeful statului a invitat o ziaristă să se urce pe masă ca să-i arate practic o metodă de resuscitare pe care tocmai o învăţase de la medicii de acolo.

Ne-a rămas în memorie şi ziua referndumului pentru suspendarea preşedintelui. În acea zi, Traian Băsescu a fost implicat într-un scandal mediatic care a avut în prim plan… un jurnalist. Este vorba despre ziarista Andreea Pană care l-a deranjat atât de tare cu întrebările încât în discuţia privată cu soţia sa a numit-o pe aceasta …ţigancă împuţită agresivă.

Ceva mai recent este episodul în care Băsescu s-a dezlănţuit împotriva majorităţii trusturilor de presă, în timpul unei declaraţii la întoarcerea dintr-o vizită oficială. Ziarişti tonomat, moguli, mafioţi, mincinoşi…sunt câteva din cuvintele folosite atunci la adresa jurnalişilor.

Deduc din toate aceste exemple că Traian Băsescu are încă un defect. Atunci când prinde vreo jurnalistă prin apropiere şi este incomodat de curiozităţile ei, începe să-şi umfle muşchii. Caracter marinăresc… Ghinion, domnule preşedinte! Ca noi-s multe. Da, mai bine, multe şi proaste aşa cum le-oţ crede, decât puţine şi uşor de manipulat!

3 mai – Ziua Libertăţii Presei. Zi în care agenţiile de monitorizare ale presei şi organizaţiile jurnaliştilor scot la iveală ce e bun şi ce e rău în breaslă.

Mircea Toma, directorul Agenţiei de Monitorizare a Presei Academia Caţavencu, va lansa luni raportul “Libertatea Presei în România – 2007″. Prezent la Realitatea TV, jurnalistul a declarat că şi în prezent există numeroase cazuri de agresiuni verbale şi câteva cazuri de agresiuni fizice asupra angajaţilor instituţiilor media. În cele mai multe cazuri, agresiunile şi cenzura vin din partea unor lideri politici şi şefi ai instituţiilor publice din provincie. VEZI VIDEO

Ioana Avădani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent, a anunţat în ziua în care ar trebui să celebrăm libertatea presei că are loc un fenomen de prostire a presei. Din cauza concurenţei de pe piaţă, actorii se întrec în formate asemănătoare, facile, care scad calitatea produselor media.
VEZI VIDEO

Aşa cum am mai spus, eu nu cred în libertatea presei. Pumnii băgaţi în gurile unor jurnalişti nu sunt altceva decât nişte micşunele. Mult mai grav mi se par cazurile în care “mogulii” sau baronii locali bag pumnii plini cu bani în conturile jurnaliştilor pentru a da cu pana în favoarea intereselor lor. Acestea ar trebui subliniate în rapoartele de monitorizare a calităţii presei. “Corecţia” breslei trebuie să vină din interior. Nu trebuie să lăsăm o voce prezidenţială să se folosească de această slăbiciune pentru a căpăta simpatia poporului.

O altă perspectivă o citiţi pe Blogul echipei Realitatea.NET

După cum spuneam şi eu în Libertatea presei II, Ioana Avădani de la CJI vine şi ea cu argumente semănătoare.

Orice ce spune preşedintele este un semnal, nu o părere. Acesta este modul în care publicul percepe războiul pe care Traian Băsescu l-a declarat aseară presei, în opinia Ioanei Avădani, directorul executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent. Mai mult, aceasta atrage atenţia şi asupra faptului că Traian Băsescu a replicat la atacurile personale, în calitate de Băsescu, nu de preşedinte, direct de pe aeroport, la întoarcerea dintr-o vizită oficială la Bruxelles. Ioana Avădani nu exclude nici posibilitatea ca preşedintele să obţină câştig electoral speculând percepţia negativă pe care ziariştii o au în opinia publică.

VEZI VIDEO

Nici nu a aterizat bine de la Bruxelles, unde s-a antrenat pe Vosganian, că Traian Băsescu vine să-şi apere familia şi numele de Băsescu.

Cum? Terfelind presa. Ei bine iaca. Eu sunt omul de pe şantier sau, mai bine, bucătăreasa de la cantină sedusă de Sarko. Şi îl aud pe Băse cum se simte calomniat într-un “material manipulator” de trustul care îi aparţine lui Felix Motanul, “altfel dovedit ca fiind turnător”.

VEZI DISCURSUL PREŞEDINTELUI

Greşit. Traian Băsescu nu este o victimă. Victimizarea, chiar dacă mulţi politologi o recomandă ca pe o strategie electorală, nu poate fi valabilă în acest caz. Traian Băsescu trebuia să se adreseze cu dreptul la replică aceluiaşi public căruia i-a fost adresat articolul defăimător. Nu să vină în prime time-ul ştirilor şi să dea o replică în masă.

Domnul preşedinte ar trebui să ştie că deontologia jurnalistică îi oferă dreptul generos la replică în cazul în care simte nevoia, iar acest drept devine obligaţie pentru instituţia media care a publicat articolul injust.

O altă mârşăvie prezidenţială este alăturarea cuvintelor “bărbaţii presei s-au luat la trântă cu un copil timid, fie el şi copil de preşedinte”. Mult prea adânc. Oameni buni, fetiţa preşedintelui este copilul timid care a păşit în viaţa politică. A fost aleasă de tinerii democrat-liberali în funcţia de secretar general al organizaţiei. Pentru ce calităţi Dumnezeu ştie… Poate după principiul să ne dăm bine pe lângă Băseasca şi în spiritul de turmă că dă bine la imagine. Copil, timiditate? Domnule preşedinte, fetiţei dvs nu-i tremură picioarele pe podium… deci despre ce timiditate vorbiţi? Aaaa, că s-a simţit atacată de presă, pardon că i s-a rupt o unghie, şi acum se ascunde după muşchiul tatălui, doar pentru că se numeşte Băsescu? În discursul cu care a cucerit inimile tinerilor democrat-liberali spunea că numele nu are nicio valoare, că este şi ea un simplu tânăr ca şi ei…. VEZI AICI DISCURSUL…. Nu am auzit de vreun alt tată de tânăr politician care să-şi arate muşchii la fiarele care se înfruptă din plodul său. Deci nu este chiar un simplu tânăr!

Traian Băsescu a demonstrat din nou până la al cui picior este libertatea presei. Aşa cum spuneam, ce ar înţelege din asta bucătăreasa de la cantină îndrăgostită de Sarko?

“Analiştii politici de tip tonomat. Îi bagi fisele în euro de la patron şi el apare pe televiziuni şi în presa scrisă şi spune ce-i place patronului. Ăştia sunt analiştii de tip tonomat. Servitorii credincioşi ai celor care le bagă pachetele de euro şi recită calomniile”.

“Minciunile, falsurile şi atacurile la persoanele familiei Băsescu, tipul acesta de bătălie cu atacuri virulente şi mincinoase la persoană arată slăbiciunea sistemului mafiot zdruncinat profund şi înfricoşat. Îi asigur că declaraţia mea din această searaă făcută în calitate de cap al acestei familii cu trei femei, pe care am obligaţia să le apăr, să le respect… chiar dacă analiştii tonomat îşi recită în continuare calomniile”.

“Ştiu care este furia sistemului mafiot zdruncinat. Nu numai trustul lui Felix are analişti şi ziarişti tonomat în euro. Şi trustul lui Voiculescu e la fel (n.r. probabil se referea la Vântu), TVR se apropie şi ea că şi-a recrutat nişte buni recitatori, nu se lasă mai prejos nici Sârbu în ultima vreme şi văd că şi l-a revitalizat pe defunctul Călinescu. Lucrurile merg înainte.”

“Le spun că începând de astăzi voi replica la toate mizeriile pe care le îndreaptă împotriva familiei mele. Nu în calitate de preşedinte, ci în calitate de soţ şi tată care obligaţia să-şi apere familia, şi onoarea familiei, dar şi onoarea lui. Nu am să fac niciodată compromisuri cu mogulii presei atâta timp cât modul în care îşi utilizează trusturile de presă este lipsit de deontologie profesională şi nu respectă decât un singur azimut – al interesului de a avea linişte pentru trecutul lor. De trecutul meu nu îmi este nici frică, nici ruşine. Începând de azi, tonomatele cu euro din presa românească vor primi zilnic replică.”

VEZI AICI REACŢIILE JURNALIŞTILOR. DE DEPARTE, MIRCEA TOMA A FOST CEL MAI ORIGINAL!

Familie, tată protector, soţ onorabil… dar şi preşedinte responsabil de o naţie care stă şi freacă încă cu făcăleţul în mămăligă.

Bucătăreasa de la cantină pe care am auzit-o în seara asta că este îndrăgostită de “Şarkozii” nu s-ar gândi că dacă Băse a avut timp de emisie la discreţie pentru a împrăştia vrute şi nevrute în favoarea sa, presa chiar este liberă. Nimeni nu i-a tăiat din discurs… deci? Cine freacă acum cu făcăleţul în mămăliga numită presă? Atenţie însă, mămăliga încinsă arde cel mai rău!

Bucătăreasa mea va dormi mai fericită în noaptea asta ştiind că mai există un bărbat care îşi preţuieşte familia, care-şi iubeşte copiii şi care se luptă cu ziariştii plătiţi, nu ca bărbat`su care o face curvă că nu e bună ciorba.