În septembrie, doar vamaioţii adevăraţi vin să se împărtăşească la STUFSTOCK. Şi m-am vămuit şi eu anul acesta. Da, a fost ceva diferit de anul trecut. Diferit şi amuzant, cu toate nevoile şi grijile lăsate în voia sorţii (care soartă a fost simpatică cu mine). Am trăit două anotimpuri într-un singur weekend, iar starea de a frecat duda la mal, cu oameni plăcuţi prin jur şi muzică bună mă-nsoţea la tot pasul, vorba aia .

Am plecat spre Vamă vineri foarte devreme şi am ajuns în Bucureşti duminică foarte târziu. Am simţit ultima zi de vară şi prima noapte de toamnă. Şi le-am simţit alături de mii de oameni şi de artiştii preferaţi. Cât de tare e să dai nas în nas la 5 dimineaţa cu artistu’ zbârlit de frig .

Una peste alta am făcut cu Raluca dansul ploii la Zdobi, la Kummi eram puţin emo, mai ales când a coborât Cătă de pe scenă şi a cântat la 2 metri de mine ).

Zâmbetul meu tâmp din următoarea imagine (prietenii ştiu de ce ) ar trebui să vă spună mai multe decât pot reproduce în cuvinte. Până mai dau un semn de viaţă, sunt în faza de “on loaded”.

Later edit: cronica festivalului din faţa şi din spatele scenei.